240
TROIS CONFÉRENCES SUR L ' A R M É N I E
t u r c i i au p u r t a t cel ma i v i u interes manif esta^iu-
nilor teatrale d i n diversele cartiere aie capitalei
imp e r i u l u i otoman. Piesele armeneçti, scose d i n
istoria na^ionalâ, n ' au fost interzise, pânâ în
ziua când A b d u l - Ham i d devine bânuitor fa^â
de aceste manifestat^iuni, a interzis ori ce ma n i –
festât^ teatralâ supuçilor d i n imp e r i u l sau çi
procéda delà 1895—1896 la po l i t i c a mâcelului,
care trebuea sâ se perpetueze, d i n partea t u r -
cilor, pânâ în u l t i m i an i .
D. Macler conchide si t e rmi na p r i t r ' o paralelâ
istoricâ între Armenia si România. Câtre 1877,
spune d-sa, România nu era prea mar e ; ea f usese
obiectui mu l t o r atacuri si mu l t o r nâvâliri : dar
ea pâstra intactâ credjnta sa în v i i t o r ; ea con–
serva l imb a sa, natàonalitatea si mostenirea
unei c u l t u r i superioare, pe .care o avea delà
strâmosi. Si gracie acestei tenacitâfi si acestei
mo s t en i r i , ea putea sâ celebreze, în 1927, c i n -
quantenarul independen^eisaleçi sâse bucure de
intregirea grani|elor sale. Armen i a , deasemenea,
a conservât intactâ mostenirea unei c u l t u r i
superioare, provenind delà strâmoçii sâi; ea îsi
conserva l imb a , l i t e r a t u r a si na^ionalitatea; ea
conserva ma i aies credin^a nestrâmutatâ într'un
v i i t o r ma i bun . N u ezistâ n i c i o îndoialâ, câ la
Fonds A.R.A.M