226
TROIS CONFÉRENCES SUR L ' A R M É N I E
unu i a dintre cele ma i vechi popoare aie uma n i -
tâ^ii, a unu i popor vechiu de cel pu^in t r e i m i i de
an i , u n u i popor care nu aratâ n i c i un semn de
vetustate ci ai cârui copii nu doresc de cât sa reia
contact eu o via^â normalâ, feritâ de f u r t u r i ,
masacre si spoliat/iuni de t oa t e felurile. O aseme-
nea încercare e poate prea îndrâzneat^â, dar, în-
semneazâ, în acelas t i mp a se aduce un omagiu
bine méritât, uneia d i n r amu r i i e cele ma i intere-
sante aie marei f am i l i i umane, a série, o adevâ-
ratâ épopée.
Dupa ce a am i n t i t , câ originile poporului ar -
mean sunt învâluite de multâ obscuritate, d.
Macler a fixât f a p t u l , câ armenii intrâ de f i n i t i v
în istorie eu men^iunea câ se întâlnesc nume de
aie lor pe inscrip^iunile l u i Darius, — în al V l - l e a
secol înaintea l u i Cristos. Si schi^ând u n t ab l ou
p r i n ma r i trâsâturi d. Macler aratâ marile étape
aie destinului armean, pânâ la sfârsitul u l t i me i ,
dinastii armene, survenitâ la sfârsitul secolului
X I V . Dar conferentiarul insista ma i aies asupra
diasporei armene si aceasta a constituit pun c t u l
imp o r t a n t a l conferen|,ei sale.
D i n toate t impu r i l e , a spus d-sa, armenii vo i a -
j a u mu l t , fie pen t ru cauze comerciale, fie ca s t u -
den^i, fie spre a se bucura de civiliza^ia ^ârilor
Fonds A.R.A.M